Am scotocit dupa fotografia bunicii.
Ma priveste o femeie cu un zambet intrezarit, frumoasa, eleganta... fata de oras.Incerc sa-mi imaginez cum era...
Oare era blanda, facatoare de pace, vesela si iubitoare umpland locul cu armonii?
A plecat atat de devreme!
Acum nu mai are cine sa-mi povesteasca despre ea!
Oare ce a simtit tata cand si-a numit primul nascut dupa numele mamei.... necunoscute?
Oare stia aceasta doamna ca imaginea ei impresionata pe hartie va fi sorbita cu evlavie de nepotii si stranepotii ce vor fi venit?
Sa traiesti cu Numele!
Era frumoasa! Si iata ca desi necunoscuta este inca pomenita. Nu e nevoie de mai mult.
RăspundețiȘtergereo poveste trista in spatele unei frumuseti!
RăspundețiȘtergereenigmatica...
Si eu am primit doar acum la 40 ani o poza cu bunicii mei din partea mamei, asa ca stiu cit de valoroasa poate sa fie aceasta poza a bunicii tale. Merita o rama deosebita...lucrata manual.